Presedintele Klaus Iohannis a decretat STARE DE URGENTA in Romania. Ce inseamna decretarea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei in plina pandemie de coronavirus

Presedintele Klaus Iohannis a anuntat decretarea starii de urgenta in Romania, incepand de saptamana viitoare.

Declaratiile LIVE TEXT ale lui Iohannis:

– In primul rand felicitari noului Guvern si le doresc mult succes. Apreciez in mod deosebit votul care s-a dat azi in Parlament.

Astazi din Parlamentul Romaniei s-a transmis un mesaj de unitate. Sunt bucuros ca majoritatea parlamentarilor au inteles greutatea acestui moment.

– Prima prioritate este continuare luptei impotriva coronavirusului. Este important ca masurile care vor fi luate la timp.

– Am decis sa decretez stare de urgenta incepand de saptamana viitoare.

Ce inseamna decretarea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei in plina epidemie de coronavirus

In cazul Romaniei, decretarea „starii de urgenta” este reglementata, in primul rand, in Constitutie, la articolul 93, sub titlul „Masuri exceptionale”.

ARTICOLUL 93

(1) Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta in intreaga tara ori in unele unitati administrativ-teritoriale si solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2) Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si functioneaza pe toata durata acestora

Dupa cum se poate observa, textul constitutional precizeaza ca instituirea, de catre seful statului, a starii de asediu sau de urgenta se face „potrivit legii”. Despre ce „lege” este vorba, in acest caz?

Concret, vorbim despre ordonanta de urgenta nr. 1/1999 „privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta”.

cest act normativ a stat, de altfel, la baza singurului moment din istoria moderna a Romaniei, cand pe intreg teritoriul tarii a fost instituita, in ianuarie 1999, starea de urgenta. Atunci, de vina au fost minerii lui Miron Cozma si ceea ce a intrat in constiinta publicului sub numele de a cincea mineriada.

Acum, in martie 2020, in loc de cateva mii de mineri inarmati cu bate, care pun in pericol integritatea statala, vorbim de miliarde si miliarde de microorganisme care pun in pericol intregul sistem sanitar si economic al tarii, pe care savantii le-au catalogat sub denumirea de „coronavirusi” si le-au botezat „Sars Cov-2”.

Practic, presedintele Klaus Iohannis si guvernul PNL (care o mai fi acesta) au la indemana acelasi instrument legislativ prin care fostul presedinte Emil Constantinescu si fostul guvern PNTCD a incercat sa salveze, cu 20 de ani in urma, Romania de furia minerilor.

In plus, mai trebuie mentionat ca ordonanta 1/1999 a suferit, in timp, niste modificari, realizate in Parlament, in 2004, cand presedintele Camerei Deputatilor era Valer Dorneanu, actualul presedinte al CCR.

Textul „pe curat” al acestui act normativ, cu modificarile incluse, poate fi studiat integral, aici.

Presedintele Romaniei decreteaza starea de urgenta, dar decretul trebuie contra-semnat de prim-ministru
Legea trateaza la pachet ambele situatii – „de urgenta”, respectiv „de asediu”, situatii relativ inrudite, dar complet diferite, din punctul de vedere al cauzelor si, mai ales, al efectelor produse.

Bref: „urgenta” reprezinta o treapta inferioara, din punct de vedere al gravitatii situatiei, comparativ cu starea de „asediu”, care, prin insasi denumirea ei, sugereaza ca vorbim de o situatie extrem de delicata.

Ambele „stari” se instituie de Presedintele Romaniei prin decret, contrasemnat de primul-ministru si publicat de indata in Monitorul Oficial al Romaniei. In termen de cel mult 5 zile de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, Presedintele Romaniei solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate.

Ce intelege „statul roman” prin „stare de urgenta” si cum devine ministrul de Interne un soi de super-premier in astfel de caz
Dar ce inseamna, practic, „starea de urgenta?”. O definitie a expresiei o putem afla inca din primul articol al OUG 1/1999.

Articolul 1.

Starea de asediu si starea de urgenta privesc situatii de criza ce impun masuri exceptionale care se instituie in cazuri determinate de aparitia unor pericole grave la adresa apararii tarii si securitatii nationale, a democratiei constitutionale ori pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor unor dezastre.

Cheia, in acest caz, care poate reprezenta pretextul instituirii starii de urgenta sta in expresia „prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor unor dezastre”.

De asemenea, articolul 3 al legii, vine cu detalii suplimentare, in care se precizeaza ca starea de urgenta se aplica daca se constata „iminenta producerii ori producerea unor calamitati care fac necesara prevenirea, limitarea sau inlaturarea, dupa caz, a urmarilor unor dezastre.

Totodata, la articolul 4 se precizeaza ca, intr-o astfel de situatie, „exercitiul unor drepturi si libertati fundamentale poate fi restrans, cu exceptia drepturilor omului si libertatilor fundamentale”.

Acest lucru poate insemna, de pilda, interzicerea manifestarilor, a adunarilor publice, chestiuni care, oricum, au fost deja luate de guvern in scopul evitarii raspandirii coronavirusului.

Mai trebuie stiut ca legea acorda, intr-o astfel de situatie, puteri sporite ministrului de Interne (in cazul decretarii starii de urgenta), si celui al Apararii (in cazul starii de asediu) si care devin, in anumite situatii punctuale, un soi de „super-premieri”.

Articolul 18

In cazul instituirii starii de urgenta in temeiul art. 3 lit. a), coordonarea aplicarii masurilor dispuse prin decret revine Ministerului Administratiei si Internelor.

Practic, intr-o astfel de situatie, ministrul de Interne devine un soi de „al doilea om in stat”, care poate emite ordine si ordonante militare cand starea de urgenta a fost instituita pe intregul teritoriu al tarii.

Se va putea guverna prin ordine si ordonantele militare, care devin un soi de „supra-OUG”-uri
In plus, pe durata starii de urgenta, ordonantele militare si ordinele emise au cu caracter obligatoriu, de lege.

Articolul 9

Conducatorii autoritatilor publice, ai celorlalte persoane juridice, precum si persoanele fizice au obligatia sa respecte si sa aplice toate masurile stabilite in prezenta ordonanta de urgenta, in actele normative conexe, precum si in ordonantele militare sau in ordine, specifice starii instituite.

De asemenea, „la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, unele atributii ale administratiei publice centrale de specialitate si ale administratiei publice locale trec in competenta autoritatilor militare”, conform textului ordonantei.

Autoritatile militare si publice pot limita sau interzice circulatia masinilor, a persoanelor, sa emita „permise de libera circulatie”, sa efectueze controale, razii, sa evacueze persoane, sa rationalizeze alimente, sa inchida statii de benzina, restaurante, cafenele, cluburi si chiar „sa suspende temporar aparitia sau difuzarea unor publicatii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune”.

Alte masurile care pot fi „dispuse” pe durata starii de urgenta includ inchiderea frontierei de stat si rechizitionarea de bunuri, scrie digi24.ro