Dana Nălbaru a fost părăsită: „S-a întâmplat cel mai groaznic lucru din viața mea”

Totul se întâmpla înainte să se căsătorească, când trăia o nemulțumire și o nefericire în mod constant. Avea succesul de partea ei, însă se simțea goală pe dinăuntru.

“La mine, schimbarea s-a petrecut acum mulți ani, dar când am reușit să mă văd de-adevăratelea. Atunci m-am uitat în oglindă și am realizat că nu știam cine sunt, ce vreau.

Eram ok în ochii celorlalți și uneori și în ochii mei, dar trăiam o nemulțumire și o nefericire constante. Aveam succes, însă înăuntru eram goală de mine, fiindcă mă raportasem cumva la repere exterioare. Altfel zis, când lași să dispară iubirea de sine apare acest gol, la unii mai mare, la alții mai mic, care te face să fii nefericit.

La mine era un gol uriaș. A trebuit să fac niște exerciții foarte serioase cu mine însămi să pot să o regăsesc pe Dana autentică.

Trebuie să îți spun mai întâi că m-au ajutat mult cuvintele unui prieten. El mi-a zis că în viață nu este necesar să știi ce vrei, ci să îți fie foarte clar ce nu vrei.Așa că am luat o foaie de hârtie și am început să scriu ce nu voiam.”, a spus Dana pentru life.ro.

“Nu voiam să fiu, de Sărbători, departe de cei dragi. Iar asta se întâmpla constant pentru că meseria mea impunea acest lucru. Apoi, refuzam să mai pierd nopțile.

Ajunsesem să fiu atât de obosită încât simțeam nevoia să dorm ca orice om normal. Mi se părea că totul în viața mea era extrem de haotic, iar eu sunt omul care reacționează foarte bine la ordine. Când un om lângă care ești, care nu te susține, ba mai mult te suge de toată energia, înseamnă că este cineva cu care ai o relație toxică.

Nu îți face bine. Așadar, am început să elimin oamenii din viața mea, în perioada în care majoritatea relațiilor mele erau create în context profesional. Așa se face că ușor-ușor oamenii din jurul meu, tocmai pentru că eu nu mai interacționam cu ei, s-au îndepărtat. Și rămâi singur.

Așa cum mi s-a întâmplat mie. Și ajungi la concluzia că nu mai este nimeni care să te ajute. Pentru că tu, de fapt, nu pleci cu un plan. Când apare acel gol nu știi pe unde să o iei. Sigur, apar niște proiecții despre viața ta. Apar. Dar nu știi exact pe unde să te duci, de fapt. Iar de aici vine și spaima.

Dar, când rămâi singur, ai timp să te gândești. Ai atât de mult timp să te gândești la tine și să faci acea curățare, reală! Începi să îți cerni viața, cu trecut, prezent și viitor, până când ceea ce îți dorești cu adevărat să faci, îți apare în fața ochilor.

Așa s-a întâmplat și cu mine: mi-am dorit să fac curățenie, am făcut dar s-a întâmplat cel mai groaznic lucru din viața mea. Lucru despre care ulterior aveam să spun că m-a salvat: singurătatea. E greu să fii singur, este foarte greu! Oricine s-a simțit vreodată singur înțelege foarte bine despre ce vorbesc.

Nici nu trebuie să explic. Dar, dacă treci de acel moment, toate lucrurile se așază. Începi să clădești un edificiu pe care toate lucrurile cresc ușor.

Obosești, dar niciodată nu mai cazi. Ești precum o pasăre care și-a întins aripile, zboară, apoi se așază pe o creangă, se odihnește și zboară din nou.”, a mai explicat Dana Nălbaru.

Ți-a plăcut articolul? Dă un LIKE și SHARE prietenilor tăi
Loading...
Loading...