Fuego, la ceas aniversar. Ce spune îndrăgitul artist de ziua lui de naștere: „Nu-mi simt vârsta deloc și sunt un amestec de sentimente, de bucurii și tristeți, de voință și de forță”

Fuego nu mai are nevoie de nicio prezentare. Îl cunoaște și îl iubește toată România, de la nepoți la bunici. Pentru că nu poți să nu iubești un om care a crescut cu bunătatea pe chip, cu bunul simț ascuns în ghidușia zâmbetului, maturizându-și glasul prin poezie, făcând din notele muzicale „o vocație pe viață”, iar din penel și culori „artă pentru suflet”.

Născut acum 43 de ani, pe 23 august 1976, cu multe vise în buzunar, la Turda, Paul Ciprian Surugiu pe numele său din cartea de identitate, Fuego a trecut toate vămile succesului, a luptat cu prejudecățile, a strâns din dinți, s-a încăpățânat să reziste multor zâmbete răutăcioase (poate, de fapt, invidioase?) și a răzbit. „Averea” sa au fost talentul nativ și autoperfecționarea continuă, dorința de a fi azi mai bun decât ieri și mâine mai bun decât azi.

În 26 de ani de carieră impetuoasă, Fuego a primit numeroase certificate de iubire ale unui public din ce în ce mai numeros, dovezi de apreciere a muncii sale, fiind unul dintre cei mai îndrăgiți artiști independenți ai României, spectacolele sale din toată țara desfășurându-se cu casa închisă.

A lansat 31 de albume de studio, are peste 600 de piese în vastul său repertoriu, este „Artist al poporului” în Republica Moldova (titlu primit prin decret prezidențial în 2012), trecând cu lejeritatea unui spirit neobosit, cu sârguință și profesionalism, prin mai toate genurile muzicale, de la pop la latino, de la dance la folclor, de la disco la etno, nemaivorbind de celebrele sale colinde, păstrând din specificitatea fiecărui gen și reușind să câștige 5 discuri de aur și 2 de platină.

Fuego nu este numai un cântăreț sensibil, ci și un pictor înzestrat cu talent și originalitate. De la prima expoziție personală, în 2016, a ajuns la a 15-a anul acesta, în mai, la Brașov.

Între spectacole și vernisaje, Paul își găsește timp să fie și moderator TV, în emisiunile „Drag de România mea!” și „Drag de marea mea!”, difuzate pe TVR 2. Ba mai și scrie.

DE ZIUA MEA!

Am căutat mereu să fiu modest. Nu mi-a plăcut să ies în frunte dacă n-am ceva de spus și am stat în banca mea, poate uneori prea mult, atunci când a fost cazul. Am vrut să dăruiesc lumini prin cântecele mele și cred c-am reușit măcar să luminez vieți, să inspir și să aduc liniști în marea de incertitudini care ne înconjoară. Nu m-am analizat niciodată prea tare, nici nu m-am gândit foarte des la cel care sunt, dar acum, la 43 de ani, mi se pare că am adunat suficiente trăiri și experiențe încât să-mi permit luxul de a-mi da cu părerea despre mine.

Nu-mi simt vârsta deloc și sunt un amestec de sentimente, de bucurii și tristeți, de voință și de forță. Când eram mic, până pe la 9 ani, trăiam un vis măreț, fiind mai mult decât onorat că zeci de mii de oameni, prin oraș, mă celebrau pe mine. Născut pe 23 august, credeam că manisfetările îmi erau dedicate mie, așa cum îmi spunea mama, până când am mai crescut.

De atunci, mi-am zis că la un moment dat, ziua aceasta va fi însemnată, măcar puțin, măcar pentru o anumită categorie de oameni, prin mine. Părul meu grizonat a strâns în el ani de chipuri, de împliniri și amăgiri, de succese și emoții, de tristeți și uitări și fără a sta pe gânduri, vă mărturisesc că sunt un om împăcat cu sine, cu ce a realizat, nefiindu-mi rușine cu nimic. (…)

Nu am și nu am avut niciodată vanități absurde. Sunt mai simplu decât își imaginează mulți. N-am fițe, nu mă consider star, iar anii și poveștile prin care-am trecut, în cei peste 25 de ani de carieră, m-au călit și m-au făcut să înțeleg că nimeni nu e mai presus decât altcineva pe lumea asta, iar arta are ecouri pentru toată lumea. Și credeți-mă, atât timp cât cineva se regăsește în munca ta, atunci scopul este îndeplinit! 

Ce-mi doresc? E greu de răspuns la asta. Pe voi, muzică de calitate, echilibru, un strop de liniște și poate că mai mult timp n-ar strica… Îmi doresc să strâng încă pe-atâtea împliniri și să fiu în continuare simplu, cu sufletul deschis! Restul le fac, n-am niciun dubiu. Pot duce mult mai mult decât ați văzut și cred că n-am ajuns nici la măcar la jumătate din câte mai pot face!

Vă mulțumesc că-mi sunteți aproape! De ziua mea, am înțeles că lumea nu e niciodată prea mică pentru dorințe așa mari. De ziua mea, mă bucur că am avut un vis, că l-am urmat, că l-am crescut, că nu m-a doborât, că am rezistat și voi rezista, că pot cânta și că pot fi aproape de publicul meu!

De ziua mea, sunt fericit!”

Loading...
Loading...